Deci adevăr...

19.12.10
Ideea e, în fapt, că nu există un adevăr general. Adevărul absolut e o noțiune și ceva ce nu poate fi atins. Și acum mie personal îmi zboară gândul la chestii care în accepțiunea generală sunt importante: fizica, biologia, chimia, religia; chestia asta se aplică la toate nivelurile. Adevărul e că nimeni nu deține adevărul. E interesant și puțin paradoxal că efectiv singura constantă, care vasăzică singurul adevăr, e că totul se schimbă. Un alt mod de-a zice că nimic nu rămâne la fel, deci un adevăr corect acum, poate peste 5 minute devine... eronat. Fizica explică tot ce vedem și simțim, dar se oprește la atom. Cea clasică cel puțin. Deci Newton avea dreptate ce-i drept, într-un punct de referință, dar când s-au schimbat variabilele, deja nu mai avea niciun sens mărul care cădea. Deci vorbim despre un adevăr.. relativ. Ceva ce merge și se potrivește, dar până la un punct. Sunt o groază de astfel realități. „Nu-mi place fața ei.” - nu prea contează; cuiva îi place, adică realitatea e altfel pentru el. Și dacă ar fi altfel, ar fi inutil să trăiești. Deja ești copia fidelă a altcuiva din trecut, așa că dacă ai avea exact aceleași idei și ai percepe lucrurile exact la fel, ai fi un consum inutil de energie vitală. Să gândești liber, să fii original și să te lași condus de rațiune. E a naibii de importantă rațiunea asta. Încetează să reproduci ce ai auzit nu știu pe unde și formează-ți propriile păreri sau dacă ești de-acord cu cea a altcuiva, argumentează și nu mai lăsa idei așa să plutească în aer! Deschide-ți orizonturile! Lasă naibii nora mamei, sau fata tatălui sau mai știu eu ce și ocupă-ți timpul cu altceva mai productiv... ceva ce nu are șanse așa mari să-ți transforme creierul în fleașcă! Asta să-ți fie realitatea! sau măcar una din ele. Asta e realitatea mea. Se aseamănă vreun pic cu-a ta? Până una alta, nu-i așa că-i drăguț?






P.S. Asta merge pentru toate tipele care vor să le menționez pe blog. Realitatea pentru voi să fie ca aici scrie numele tău!
Read more ...