Prima lună...

9.11.11
Cam de 5 săptămâni am început medicina și acum că perioada de acomodare e cam gata și scuza asta s-a consumat, voi încerca să vă relatez și vouă câte ceva despre ce se petrece la noi. În primul rând, conform tuturor, înveți de rupi. Deși cred că e impropriu spus de către cineva neavizat -  acel cineva chiar nu are habar cât de mult e de fapt! E enorm cât se ni se cere și asta din primele zile.. Zic eu că abia aștept să văd cum va fi mai încolo, dar cred c-o să ajung să îmi vină să mă urc pe pereți. Așa că.. pentru cei care, nu zic din nefericire pentru că nu cred asta, vor să vină la medicină: aveți în vedere faptul că veți fi solicitați. Totuși asta n-ar trebui să fie o problemă pentru cineva care dorește să se considere student! Impresia mea generală despre cum merg lucrurile pe aici e chiar foarte bună. Surprinzător de bună chiar! Materiile sunt lejere-n primul semestru; demne de menționat sunt anatomia noastră cea de toate zilele, biocelul (biologie celulara si moleculara), biofizica si regretabil, o informatică denumită pompos biostatistică. De o chestie ziceam și eu în sfarșit că scap la medicină și iat-o că mă bântuie. E puțin frustrant. Dar eh! ne conformăm. Mai avem unele care nu primesc prea multă atenție, cum ar fi bioetica, istoria medicinei, științele comportamentului, limbi străine și chiar sportul - nu zic că nu-s importante, doar cu un accent puțin mai slab pus pe ele. Bine, nu istoria medicinei; stimabilul profesor e inimă și suflet pentru materie și merită respect, printre altele și pentru asta. Anatomia e o bijuterie! Papi e noul meu partener de joacă cam de-o lună încoace și angiologia şi nervii spinali. Dar e absolut fascinant, dacă faci medicina din motive pure; dacă nu, va fi cel mai mare chin intelectual și emoțional ce-l poți suporta, în special dacă-l ai pe genialul domn Briciu ca profesor. Și nu folosesc termenul deloc în mod exagerat sau inapropriat. Cunoștințele ce le are acel om, modul în care le expune și micile pauze să ne verifice atenția cu câte-o povestioară, două sau poate cu vreun banc.. sunt de admirat! Te face pur și simplu să vrei să i le smulgi din minte și să ți le însușești.. E o plăcere să mergi la Lucrarea Practica, altminteri laboratorul, de anatomie - dacă știi de unde pleacă, unde se inseră, ce face, cine-l inerveaza și irigă pe, ei bine, oricare dintre mușchii ce trebuia să-i studiezi. Dacă nu, Dumnezeu să te-aibe în pază! (Așa ca o mică paranteză, țin să menționez că în sfărșit am avut și eu onoarea să mă folosesc de „materialul didactic cel mai nobil” și să disec o parte din membrul superior, anume antebrațul. Doamne ajută la mai mult!) Despre cadavrul în prezența căruia ne aflăm la LP multe nu vă pot spune: atât că nu e așa de speriat precum cred toți. Mirosul e foarte suportabil. Examinarea, deși ar părea că nu, este constantă. Nu la fel de evident ca la un seminar recapitulativ, dar prin mici subtilități, e observabil cine a reușit să citească sau nu. E un subiect superb, ce merită studiat pe îndelete și pentru care trebuie dedicată multă vreme. Dacă nu pentru bazele tuturor cunoștințelor unui medic, bunăoară(trademark Briciu) anatomie atunci pentru ce?! Cât despre celelalte materii, pe viitor. Până una alta, de reținut e că sunt foarte mulțumit de cum au decurs lucrurile și că să meargă tot așa ar fi brici.. (get it?!)
Read more ...

Medicinist..

28.7.11
Oficial sunt medicinist. Student al Facultății de Medicină din cadrul UMF „Iuliu Hațieganu” și sunt tare mândru. De-acum pot zice c-a început ce e important - pentru mine. E absolut genial. Admiterea - acum un an ma plângeam că vine bacul. Doamne ce prostalău eram! Oricum, e un sentiment foarte frumos, să culegi fructele după ce te-ai ocupat de plantă tot anul - absolut superb și foarte satisfăcător. Dacă ar fi să comentez, admiterea a fost destul de grea.. pentru mine chimia puțin mai mult ca biologia, nu pentru ca ar fi mai grea, ci pentru că nu m-am pregătit la fel de bine. Dar eh, e perfect așa cum e. După cum ziceam, medicinist! și-am primit și cămin. Eh?! În orice caz, situația-i bună și pe 3 octombrie începe visul de 6 ani. Aș vrea să le mulțumesc alor mei, lui Dumnezeu și tuturor celor care m-au susținut (întotdeauna am vrut să zic.. ei bine, să scriu asta!). Presupun că-i greu să faci 6 ani de facultate și mă gândesc că secretul tuturor e determinare, perseverență și o bună porție de „dacă alții pot, păi eu de ce nu?!”. Sper c-o să fie destul și Doamne-ajută! Acum apropo de bac - a fost ușor. Și nu o zic să par un elitist înfumurat sau știu eu ce, doar că 6-le (care se pare ca azi e număr magic) era ușor de luat! Așa că nu ii mai ascultați pe cei care vă zic că n-a fost corect. Oricum aveam nevoie de o triere mai bună. Mă bucur că în sfârșit a avut loc.
Read more ...

„Frumusețea nu-i nimic fără cap”

14.6.11
Mi se pare arhicunoscută și arhifolosită expresia asta încât sincer nu știu la ce m-aș putea referi mai întâi. Atâtea situații sunt, din păcate, în ziua de azi, că parcă ar fi devenit deja o banalitate, ceva la ordinea zilei. Atât de mult au scăzut așteptările noastre încât suntem deja obișnuiți cu ideea că e în ordine să fie așa, că e normală mutația valorilor pe estetic, că asta e ceea ce contează. Sunt profund dezamăgit că o pereche de sâni frumoși face mai mult decât un creier sănătos. După cum îmi place mie să zic, păstrarea unor valori morale și-a unor principii este esențială! Fără, doar și poate un corp frumos, estetic plăcut va fi un factor esențial, dar nu trebuie niciodată să fie factorul decisiv. Care este sensul insanae mentis (minte nebună) in corpore sano?! E ca și cum ai avea o caroserie incredibilă fără un motor. Acum, evident, singurul motiv pentru care expresia asta are puterea pe care-o are când e rostită (pentru că într-adevăr denotă un lucru destul de țeapăn) e reprezentat de relațiile interpersonale. Dacă n-am avea de-a face cu astfel de persoane nu cred că am avea absolut niciun fel de părere legată de; sau cel puțin nu una atât de puternică. Să caut argumente pentru care e adevărată afirmația asta. (a se citi pe-un ton ironic și puțin neserios) „Păi în primul rând e cultură generală și-i înțelepciune de la strămoși!”(sfârșit ton ironic și puțin neserios) De fapt e puțin de ordinul evidentului: capul implică inteligența, în mod clar, deci argumentele pentru care e validă afirmația sunt toate beneficiile ce o urmează pe aceasta: un serviciu mai bun, o remunerație considerabil crescută, o înțelegere mai largă a filozofiilor despre viată și nu numai (dar în afara de ultimul, care și așa e cam inutil, nu?! ele se cam pot realiza și fără prea mult cap). Așadar frumusețea fizică, în fapt s-ar putea dovedi ca fiind mai folositoare în unele cazuri decât orice altceva ai putea avea. Adevărul e că unei persoane „frumoase” prea puțin îi pasă de lipsa unei activități psihice superioare dezvoltată. „Ignorance is bliss” (ignoranța e binecuvântare) ne învață englezii și cred că au dreptate. Inteligența parcă implică automat o dorință deseori de nesatisfăcut să excelezi continuu ceea ce poate fi, chiar dacă uneori plăcut (rezultatul), foarte frustrant și de multe ori poate duce la nefericire. În plus toate filozofiile ălea de care ziceam, dacă în cantități prea mari, pot duce la nebunie (în momentul în care te găsești singur împotriva tuturor). În concluzie, poți fii inteligent, dar cu riscurile: singurătate, nefericire, nebunie și răsplățile respective sau frumos/frumoasă și să nu-ți pese de nimic, să fii fericit și uneori chiar să ai aceleași posibilități(sau mai bune) ca o persoana semnificativ mai inteligentă, toate ăstea cu riscul de a nu cunoaște concepția platoniană despre începutul lumii. Hmmm, asta nu s-a terminat cum mă gândeam c-o să fie!
Read more ...

Hainele fac omul...

6.6.11
E o chestie ce mi-a sărit acum în minte, fără niciun motiv special, doar așa, pentru că poate. Se zice că hainele nu fac omul. Și ar trebui să fie drept. Dumnezeu Știe că până acum așa a fost; sau mă rog, așa îmi place mie să cred. Dar stau și mă uit, stau și văd cum proverbul ăsta își pierde din valoare și cum începe să primească alte lucruri cu atât de mult mai superficiale! Sunt profund dezamăgit de Gucci, de Armani, de Adidas sau mai știu eu ce altă firmă ce-a devenit „valoare”. Oare sunt cu adevărat?! Inevitabil își au și ele partea de vină creând hainele care nu au niciun pic de gust, uneori chiar denigratoare(în special pentru femei), astfel scăzând treptat, încet, dar sigur standardul pentru stil. Marea parte a vinei o poartă consumatorii. Într-adevăr, noi care văzând știu eu ce rahaturi la televizor, spunem c-aia-i ultima modă și că trebuie neapărat s-avem și noi. O să merg la extremă, dând ca exemplu o căciulă de iarnă purtată vara. Exemplul ăsta include în sine toate celelalte la care vă puteți gândi. Îmi place cum educația își bagă așa frumos nasul peste tot! Noi suntem cei cu vina pentru standardele joase pe care le-are moda - pentru că noi suntem conștienți, pentru că noi suntem animale de experiență care dacă se privesc în oglindă, se recunosc, pentru că noi trebuie să facem distincția între gri și negru (aici cu referire la faptul ca lucrurile, ce-i drept, nu sunt doar în alb și negru, ci majoritatea se află într-o zonă de gri). Deci dacă noi suntem conștienți de ce facem, de cum ne îmbrăcăm, atunci de ce să nu poți judeca o persoană pe baza acestui fapt? Poți vedea dacă te pricepi puțin după calitatea materialelor, după finețea cusăturilor și mai știu eu ce alte detalii, după culori ce fel de persoană e. Va fi doar o analiză preliminara, premergătoare celor 5 prime minute în care se finalizează cât de cât opinia, dar e una importantă. E una să vezi un tip într-un „treling” și-un tricou mergând prin centru pentru că scrie Adidas pe el, una să vezi „de puta madre”-ul auriu pe spatele cuiva sau „juicy” roz scris pe fund și e alta să vezi o îmbinare armonioasă de haine cu culori discrete și lipsită de kitsch. :)
Read more ...

Să zicem că..

1.6.11

Regretabil mi s-a terminat anul. Un fel de simetrie presupun?... încep cu anul, termin cu el. Nu știu, dar în orice caz, bacul îmi bate la ușă și ce să zic, îl primesc cu mare drag! Glumesc, n-o să scriu despre asta. Nu prezintă mare interes - pentru mine sau oricine altcineva; de fapt cred ca doar ministrul se stresează cu el. În orice caz, vremea trece repede - clișeu. Nu trece repede. Trece exact cum ar trebui. E doar după ce a trecut că-mi dau seama că n-am apreciat eu ce rapida e de fapt trecerea asta (prea multe treceri). Parcă era doar acum că începeam a 12-a, descopeream și eu blogul și el pe mine. De fapt să extind, pentru că pot: parcă doar acum începeam liceul. Era frumos. NU vreau să par fatalist sau paseist sau orice alt fel de „ist” care e măcinat de regrete pentru trecut sau prezent în raport cu, dar parcă au dreptate cei mai înaintați când zic că tinerețea e risipită pe tineri sau că-nțelepciunea vine cu vârsta. Experiența face tot. Dar dacă ar trebui să privesc înapoi având în minte ideile ăstea, ar fi doar o simplă iroseală a energiei pe ceva negativ - să privesc prin prisma experimentatului și să îmi pară rău de toate greșelile câtuși de micuțe. E inutil să te lași copleșit de asemenea chestii, așa că voi face ca orice alt tânăr ce se respectă și-o să ignor total ce zic bătrânii privind înțelepciune sau mai știu eu ce și-o să accept doar că drumul e de multe ori la fel de important, dacă nu mai, decât destinația. Voi urmări punctul de plecare pe blogul ăsta și-l voi compara cu punctul în care mă aflu acum să văd dacă e vreo diferență, dar dacă e, mult mai interesant mi s-ar părea să vad prin ce am trecut ca să ajung la menționata schimbare. Mă rog, poate sunt doar eu puțin țăcănit, dar drumul face toți banii. Oricum, îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a dat memorie selectivă să pot ține minte în mare parte părțile frumoase din liceu. Așa că, regrete?! Eu nu am așa ceva; și nimeni n-ar trebui să aibă, probabil, pentru că nu degeaba-i cea mai frumoasă perioad-a vieții!
Read more ...

Extenuat...

23.1.11
Se pare că într-adevăr, extenuarea fizică te eliberează de orice fel de stres psihic. Îmi place.. cred c-o să continuu cu asta. E o stare relaxantă, pe care-am uitat-o, de când n-am mai simțit-o: să stai în pat, dezmorțit, după ce-ți obosești corpul. Și cică te ajută și cu sistemul circulator! Exercițiile fizice sunt geniale! Și dacă eu pot, alții de ce n-ar putea?! Încercați! Cu siguranță o să vă simțiți mai bine!
Read more ...

Sentimente sau rațiune?!

22.1.11
ie îmi place și sunt adeptul rațiunii. Adică nu știu cum să zic.. E ilogic după părerea mea să te lași după ce dictează sentimentele. Și prin sentimente să fie clar aici că nu mă refer doar la iubire, pentru că se pare că din ce în ce mai multă lume la pronunția cuvântului sentiment se gândește la iubire. Eu mă refer aici la toată gama: de la ură, la furie, la naivitate, la dragoste necondiționată, ș.a.m.d.. Mi se pare că am ajuns în epoca în care logosul lui Aristotel e învechită. Nu contenesc să mă întreb de ce a dat lumea logica pe idei preconcepute! Cum poți să afirmi ceva fără măcar să te fi gândit dacă e corect?! Adevărul e că matematica e ceea ce antrenează simțul ăsta și nici ea nu prea mai e băgată în seamă, cu toată tehnologia și calculele ce nu mai trebuie făcute, deja nu mai contează dacă știi teorema lui Pitagora sau nu. E doar o chestie de cultură generală, nu?! NU! Ce naiba vă tot zic eu aici pe, acum încep să cred, inutilul ăsta blog? Dacă ai nervi calmează-te și nu te pripi la decizii pe care mai mult ca sigur o să le regreți! Iubești pe cineva? Se zice că dragostea-i oarbă... N-o lăsa să fie! Cel puțin măcar pe tine să nu te orbească. Nici gelozia! Sau invidia! Pentru că să fim sinceri, toți avem momente în care simțim chestiile ăstea. E cum reacționezi acestor simțiri, ceea ce te face un om rațional și calm sau impulsiv și cu siguranță stupid. E important să iei o pauză de 5 minute și să te distanțezi de tot. E, în mod evident, greu când te iau o puzderie de hormoni și mai știu eu ce îți trece prin sânge, să nu cedezi. Dar trebuie s-o faci. Subiectiv poate fi oricine. Esențială e părerea obiectivă, care într-adevăr te poate ajuta să iei decizii bune. Probabil că sunt de modă veche, considerând corecte asemenea considerații, dar al naibii să fiu dac-o să mă iau după niște proști cu gura mare, care au devenit așa doar pentru că părinții lor sunt niște nemernici abuzivi și c-au trăit cu alți proști de speța lor. Un exemplu elocvent pentru cei care nu înțeleg. Ați văzut vreodată în filmele cu mafioți vreun cap de familie să acționeze impulsiv? Cu adevărat impulsiv? Pentru că eu nu.
Read more ...

Deci deci...

20.1.11
Deja sunt sătul de „deci”; așa că de-acum, cel puțin în titlu n-o să îi mai fie simțită prezența. Dragă „deci”, a fost frumos cât ai fost cu noi. Nu te gândi la asta ca la o concediere, ci ca la o șansă de a explora alte cariere! Succes în continuare și la revedere.
Read more ...

Deci bine...

16.1.11
Ok. Să vă zic ce-mi place? Ceea ce, după părerea mea face lumea să se învârtă? Sunt oamenii inteligenți. Și nu ma refer doar la cei care au capacitatea sau potențialul, ci la cei care chiar și-o folosesc. E o cea mai importantă calitate orice ar zice oricine și e ceva din ce în ce mai puțin apreciat. Îmi plac oamenii cu care ai putea să ai o conversație ore întregi și nici măcar să nu fi consumat subiectul, care își pot formula singuri păreri fără a parafraza pe cineva pe cine au auzit vorbind. Îmi place ideea de „ai de învățat ceva de la oricine”, în principiu pentru că așa e; pentru că dacă nu prin capacitatea ce-o are să învețe știe mai mult, sigur experiența l-a învățat ceva ce tu nu știai. E valabil pentru oricine. E și normal să-mi placă oamenii inteligenți. Sunt cei care au toate posibilitățile. Sunt cei care n-o să zică niciodată „Nu pot!” sau „E imposibil pentru mine!”; cei care zic asta înseamnă că nu sunt destul de pregătiți intelectual pentru ceea ce ar vrea să facă. Sigur că șansa are un cuvânt de spus, dar eu sunt de părere că norocul ți-l faci singur. Nimeni n-o să îți servească pe tavă tot ce vrei să faci și trebuie să te lupți.. e al naibii de greu, dar dacă îți merge „bibilica” îți vei da seama că merită. Chestia cu inteligența e că nu toți se nasc cu ea, așa e, dar oricine o poate antrena. Nu te naști cu sinapsele făcute așa că nu înțeleg de ce te-ai da bătut? De ce ai înceta să înveți sau să citești sau să afli ceva nou și relevant în fiecare zi? Mulți zic anturajul, dar ăla are efect doar dacă îl lași să aibă.. alții zic părinții... dacă te cred ei prost nu înseamnă că ești! Toți oamenii mint, așa că trebuie să ai grijă și să vezi firul roșu întotdeauna, adică să păstrezi o viziune de perspectivă și să iei deciziile cele mai bune. Individualismul e ceva ce trebuie prețuit! Și aici mă refer la o gândire individuală, o gândire sănătoasă căreia nu-i e frică să exploreze. Îmi plac persoanele cărora nu le e frică de eșec și care învață din el. Îmi plac persoanele care aud de Curie, Pascal, Newton și zic „Ei au putut! Eu de ce n-aș putea?”. ”Păi pentru că nu o să reușesc!” e o chestie ce-o aud des și dacă n-o aud, se lasă de înțeles. E important să încerci. Nu cred că lui Einstein i-a ieșit teoria din prima sau că Freud a pus bazele psihanaliticii doar uitându-se la perete și zicând „Ei mă! ce idee bună! Hai să scriu o carte!”.. Ei sunt genul de persoane care nu au gândit ca restul turmei și sunt genul de oameni ca și care aspiră sa devină toți! Și așa ar și fi.. dacă în loc să te uiți la „Noră pentru mama” sau mai știu eu ce, ai citi o carte sau ceva util. Dacă urmărești emisiunile ălea e o sentință la moarte pentru creierul tău! Devii exact opusul.. un analfabet incoerent care crede că scopul în viață e să te îmbogățești peste noapte! „Cin' s-aseamănă s-adună” e adevărat doar dacă-l lași să devină. Alege-ți cu grijă persoanele cu care te-nconjori așa încât să-ți meargă cât mai bine (eu sper că pentru intelect, dar dacă pentru altceva e ok și așa) pentru că în final, nimănui nu-i pasă decât de propria-i persoană și de-asta trebuie să devii cea mai bună persoană ce poți fii! Sper că nu sunt singurul cu părerea asta, sper că sunt, sincer, unul din turma de oameni care crede asta! Seara asta va fi mai greu pentru unii, dar sper că toți o vor prinde (nu are sens decât în engleză, așa că succes!):

- What do you call a bird that doesn't eat?
- I don't know! What?
- A polinomial! hahaha..
- Huh? That doesn't make any sense... Wait i get it.. "Polly" ... "no meal"..See,I thought you were reffering to a linear sum of constant-scaled nonnegative integer powers of a variable..
Read more ...