„Frumusețea nu-i nimic fără cap”

14.6.11
Mi se pare arhicunoscută și arhifolosită expresia asta încât sincer nu știu la ce m-aș putea referi mai întâi. Atâtea situații sunt, din păcate, în ziua de azi, că parcă ar fi devenit deja o banalitate, ceva la ordinea zilei. Atât de mult au scăzut așteptările noastre încât suntem deja obișnuiți cu ideea că e în ordine să fie așa, că e normală mutația valorilor pe estetic, că asta e ceea ce contează. Sunt profund dezamăgit că o pereche de sâni frumoși face mai mult decât un creier sănătos. După cum îmi place mie să zic, păstrarea unor valori morale și-a unor principii este esențială! Fără, doar și poate un corp frumos, estetic plăcut va fi un factor esențial, dar nu trebuie niciodată să fie factorul decisiv. Care este sensul insanae mentis (minte nebună) in corpore sano?! E ca și cum ai avea o caroserie incredibilă fără un motor. Acum, evident, singurul motiv pentru care expresia asta are puterea pe care-o are când e rostită (pentru că într-adevăr denotă un lucru destul de țeapăn) e reprezentat de relațiile interpersonale. Dacă n-am avea de-a face cu astfel de persoane nu cred că am avea absolut niciun fel de părere legată de; sau cel puțin nu una atât de puternică. Să caut argumente pentru care e adevărată afirmația asta. (a se citi pe-un ton ironic și puțin neserios) „Păi în primul rând e cultură generală și-i înțelepciune de la strămoși!”(sfârșit ton ironic și puțin neserios) De fapt e puțin de ordinul evidentului: capul implică inteligența, în mod clar, deci argumentele pentru care e validă afirmația sunt toate beneficiile ce o urmează pe aceasta: un serviciu mai bun, o remunerație considerabil crescută, o înțelegere mai largă a filozofiilor despre viată și nu numai (dar în afara de ultimul, care și așa e cam inutil, nu?! ele se cam pot realiza și fără prea mult cap). Așadar frumusețea fizică, în fapt s-ar putea dovedi ca fiind mai folositoare în unele cazuri decât orice altceva ai putea avea. Adevărul e că unei persoane „frumoase” prea puțin îi pasă de lipsa unei activități psihice superioare dezvoltată. „Ignorance is bliss” (ignoranța e binecuvântare) ne învață englezii și cred că au dreptate. Inteligența parcă implică automat o dorință deseori de nesatisfăcut să excelezi continuu ceea ce poate fi, chiar dacă uneori plăcut (rezultatul), foarte frustrant și de multe ori poate duce la nefericire. În plus toate filozofiile ălea de care ziceam, dacă în cantități prea mari, pot duce la nebunie (în momentul în care te găsești singur împotriva tuturor). În concluzie, poți fii inteligent, dar cu riscurile: singurătate, nefericire, nebunie și răsplățile respective sau frumos/frumoasă și să nu-ți pese de nimic, să fii fericit și uneori chiar să ai aceleași posibilități(sau mai bune) ca o persoana semnificativ mai inteligentă, toate ăstea cu riscul de a nu cunoaște concepția platoniană despre începutul lumii. Hmmm, asta nu s-a terminat cum mă gândeam c-o să fie!
Read more ...

Hainele fac omul...

6.6.11
E o chestie ce mi-a sărit acum în minte, fără niciun motiv special, doar așa, pentru că poate. Se zice că hainele nu fac omul. Și ar trebui să fie drept. Dumnezeu Știe că până acum așa a fost; sau mă rog, așa îmi place mie să cred. Dar stau și mă uit, stau și văd cum proverbul ăsta își pierde din valoare și cum începe să primească alte lucruri cu atât de mult mai superficiale! Sunt profund dezamăgit de Gucci, de Armani, de Adidas sau mai știu eu ce altă firmă ce-a devenit „valoare”. Oare sunt cu adevărat?! Inevitabil își au și ele partea de vină creând hainele care nu au niciun pic de gust, uneori chiar denigratoare(în special pentru femei), astfel scăzând treptat, încet, dar sigur standardul pentru stil. Marea parte a vinei o poartă consumatorii. Într-adevăr, noi care văzând știu eu ce rahaturi la televizor, spunem c-aia-i ultima modă și că trebuie neapărat s-avem și noi. O să merg la extremă, dând ca exemplu o căciulă de iarnă purtată vara. Exemplul ăsta include în sine toate celelalte la care vă puteți gândi. Îmi place cum educația își bagă așa frumos nasul peste tot! Noi suntem cei cu vina pentru standardele joase pe care le-are moda - pentru că noi suntem conștienți, pentru că noi suntem animale de experiență care dacă se privesc în oglindă, se recunosc, pentru că noi trebuie să facem distincția între gri și negru (aici cu referire la faptul ca lucrurile, ce-i drept, nu sunt doar în alb și negru, ci majoritatea se află într-o zonă de gri). Deci dacă noi suntem conștienți de ce facem, de cum ne îmbrăcăm, atunci de ce să nu poți judeca o persoană pe baza acestui fapt? Poți vedea dacă te pricepi puțin după calitatea materialelor, după finețea cusăturilor și mai știu eu ce alte detalii, după culori ce fel de persoană e. Va fi doar o analiză preliminara, premergătoare celor 5 prime minute în care se finalizează cât de cât opinia, dar e una importantă. E una să vezi un tip într-un „treling” și-un tricou mergând prin centru pentru că scrie Adidas pe el, una să vezi „de puta madre”-ul auriu pe spatele cuiva sau „juicy” roz scris pe fund și e alta să vezi o îmbinare armonioasă de haine cu culori discrete și lipsită de kitsch. :)
Read more ...

Să zicem că..

1.6.11

Regretabil mi s-a terminat anul. Un fel de simetrie presupun?... încep cu anul, termin cu el. Nu știu, dar în orice caz, bacul îmi bate la ușă și ce să zic, îl primesc cu mare drag! Glumesc, n-o să scriu despre asta. Nu prezintă mare interes - pentru mine sau oricine altcineva; de fapt cred ca doar ministrul se stresează cu el. În orice caz, vremea trece repede - clișeu. Nu trece repede. Trece exact cum ar trebui. E doar după ce a trecut că-mi dau seama că n-am apreciat eu ce rapida e de fapt trecerea asta (prea multe treceri). Parcă era doar acum că începeam a 12-a, descopeream și eu blogul și el pe mine. De fapt să extind, pentru că pot: parcă doar acum începeam liceul. Era frumos. NU vreau să par fatalist sau paseist sau orice alt fel de „ist” care e măcinat de regrete pentru trecut sau prezent în raport cu, dar parcă au dreptate cei mai înaintați când zic că tinerețea e risipită pe tineri sau că-nțelepciunea vine cu vârsta. Experiența face tot. Dar dacă ar trebui să privesc înapoi având în minte ideile ăstea, ar fi doar o simplă iroseală a energiei pe ceva negativ - să privesc prin prisma experimentatului și să îmi pară rău de toate greșelile câtuși de micuțe. E inutil să te lași copleșit de asemenea chestii, așa că voi face ca orice alt tânăr ce se respectă și-o să ignor total ce zic bătrânii privind înțelepciune sau mai știu eu ce și-o să accept doar că drumul e de multe ori la fel de important, dacă nu mai, decât destinația. Voi urmări punctul de plecare pe blogul ăsta și-l voi compara cu punctul în care mă aflu acum să văd dacă e vreo diferență, dar dacă e, mult mai interesant mi s-ar părea să vad prin ce am trecut ca să ajung la menționata schimbare. Mă rog, poate sunt doar eu puțin țăcănit, dar drumul face toți banii. Oricum, îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a dat memorie selectivă să pot ține minte în mare parte părțile frumoase din liceu. Așa că, regrete?! Eu nu am așa ceva; și nimeni n-ar trebui să aibă, probabil, pentru că nu degeaba-i cea mai frumoasă perioad-a vieții!
Read more ...